Mănăstirea Neamț este așezată la o distanță de 12 kilometri nord-vest față de Cetatea Neamțului, pe valea râușorului Nemțișor, în apropierea orașului Târgu Neamț.
Izvoare istorice, care să determine cu exactitate timpul și împrejurările în care ea a luat ființă nu există. Tradiții locale puternice, în mai multe versiuni, dovedesc existența mănăstirii la sfârșitul celui de-al XIV-lea secol.
Primul ctitor al lăcașului a fost Petru Mușat, Domn al Moldovei între 1375–1391. El a construit mănăstirea pe locul unui schit mai vechi, în apropiere de Cetatea Neamțului, ridicată tot de el. Primul document scris despre Mănăstirea Neamț, care s-a păstrat, este actul din 7 ianuarie 1407, din în timpul domniei lui Alexandru cel Bun, de către Iosif Mușat, primul mitropolit al Moldovei, rudă apropiată a lui Petru Mușat. Acest act arată că la acea dată Mănăstirea Neamț era înzestrată cu două sate dăruite de către Petru Mușat, două mori, două vii și mai avea și cărți, odăjdi (veșminte bisericești pe care le îmbracă preoții la oficierea slujbei religioase sau în împrejurări solemne) și vase. Faptul acesta vine să confirme existența unui personal destul de numeros încă la acea dată, ceea ce i-a făcut pe unii cercetători să afirme că mănăstirea luase ființă cu mult înainte.
Urmașii lui Petru Mușat pe tronul Moldovei au continuat construcțiile de la Mănăstirea Neamț, înzestrând-o cu chilii, diferite clădiri, turnuri și ziduri de apărare. Pe latura apuseană a incintei în formă de dreptunghi a mănăstirii străjuiește și în prezent turnul clopotniță, străbătut la baza sa de intrarea principală, boltită. Partea inferioară a acestui turn-clopotniță a fost zidită pe vremea lui Alexandru cel Bun (1400–1432), iar cele două niveluri superioare au fost ridicate ulterior.
Actuala biserică a mănăstirii, având hramul Înălțarea Domnului, a fost zidită de Ștefan cel Mare și Sfânt în 1495-1497, acesta fiind considerat ca al doilea ctitor al Mănăstirii Neamț.
Tot Ștefan cel Mare a întărit privilegiile acordate mănăstirii de voievozii de dinaintea lui și a înzestrat-o, printre altele, cu un clopot mare (în 1485) și cu un panaghiar (în 1502).
În decursul timpului, la Biserica Înălțarea Domnului și la întregul complex mănăstiresc, s-au făcut diferite modificări și adăugiri. Astfel. peretele care separa încăperea mormintelor de naos a fost îndepărtat la începutul secolului al XIX-lea; ancadramentele originale ale ferestrelor naosului, gropniței și altarului au fost înlăturate în cea mai mare parte; acoperișul original din veacul al XV-lea a fost modificat; deasupra bisericii s-au mai construit încă două turle de lemn; spre apus a fost adăugat un fronton; fațada a fost acoperită, în întregime, cu tencuieli; clădirile înconjurătoare au fost refăcute.
În camera mormintelor este îngropat Ștefan Voievod, unchiul lui Ștefan cel Mare, iar în pronaos se află moaștele sfântului necunoscut descoperite în 1986, prin scoaterea asfaltului de pe alee.
În incinta mănăstirii se află două biserici, două paraclise, turnul-clopotniță cu 11 clopote, Seminarul Teologic „Veniamin Costache”, precum și un muzeu cu o colecție de artă bisericească și sala tiparului. Specific este Aghiazmatarul circular din fața mânăstirii, unde se face sfințirea apei la hram. În biserică se află o icoană a Maicii Domnului pictată în anul 665 în Israel, făcătoare de minuni.
De un mare interes din partea vizitatorilor se bucură Muzeul Mănăstirii Neamț, obiectele păstrate de-a lungul secolelor de către sfânta mănăstire și expuse astăzi în acest muzeu fiind de o importanță deosebită atât pentru cultura și arta religioasă ortodoxă, cât și pentru cea națională. Tezaurul mănăstirii cuprinde obiecte de cult din aur și argint, broderii, țesături și sculpturi care au fost confecționate în sfântul lăcaș sau au fost dăruite de voievozii Moldovei și alți binefăcători. În muzeu se află o bogată colecție de obiecte de cult și religioase, picturi, manuscrise și diferite piese utilizate la prima tipografie de aici, cu o mare valoare istorică și artistică. Așezământul posedă cea mai mare și mai veche bibliotecă mânăstirească din România, ce numără peste 18.000 volume, el având o contribuție deosebită la dezvoltarea culturii și artei românești medievale.
Numeroase documente istorice ne arată rolul pe care l-a avut Mănăstirea Neamț de-a lungul timpului. La Mănăstire s-au prelucrat metale prețioase, s-au lucrat obiecte de cult și s-au format pictori, sculptori în lemn și sculptori în piatră.
Ștefan Murariu