În cadrul proiectului Together for Inclusion, unul dintre tinerii participanți a dorit să împărtățească cu cei prezenți o poezie ce te îndeamnă să îți respecți semenii indiferent de culoarea pielii, naționalitate, religie sau tradiții.
Poezia este scrisă de Lukhmann Ali, un tânăr de 22 ani, membru al unei familii de pakistanezi care în anii 70 a emigrat în Marea Britanie. Este mândru de familia sa, de faptul că s-au intregrat foarte bine în comunitatea în care locuiesc și că a reușit să aibă cariera visată, lucrând la o firmă de avocatură din Peterborough.
Poezia sa a fost foarte apreciată la nivel național, iar traducerea și adaptarea a fost făcută de altți trei participanți din Piatra Neamț, Raluca Anegrului, Geanina Zabulic și Andrei Popa.
Scuză-mă
Nu sunt perfect și nici nu pretind a fi
Dar al tău dușman e ultimul lucru pe care mă poți numi
Și știu că e șocant
Când aceste cuvinte ies din gura mea cu atâta convingere.
Scuză-mă
Dar
Nu reușesc să văd cum poți fi speriat de mine.
Adevărul e că ți-e frică să vezi
Realitatea în toată simplitatea ei,
Îi permiți minții tale să fie întemnițată din ignoranță
Fără să știi de ce ai început să mă urăști în primă instanță.
Spui că ești condus de patriotism și loialitate…
Scuză-mă
Dar
Tu nu observi
Țara asta a fost fondată de oameni ca tine și ca mine.
Da, culoarea pielii poate că diferă
Modul în care ne rugăm poate că diferă
Chiar și modul în care ne salutăm poate că diferă
Te rog spune-mi de ce trebuie să ne urâm unul pe altul.
Dacă eu îmi tai pielea și tu pe a ta
Sânge de aceeași culoare va acoperi rana
Lasă-mă să pictez un tablou
Unui copil i s-a spus să nu-și petreacă timpul cu negrii,
Pakistanezi sau irakieni pentru că „fiule, ei nu fac nimic pentru noi”
Fără să știe că un om de culoare îi conduce autobuzul școlar fiului său
Și că doamna Ahmed este cea care îi verifică lecțiile
Dar amintește-ți fiule, ei nu fac nimic pentru noi.
Societatea de azi e plină de animozitate
Totuși ni se spune că se îndreaptă spre o eră a colaborării și a tehnologiei.
Îmi amintesc atunci când un AI bot a fost pe Twitter
N-a fost nevoie nici de o zi să fie folosit cuvântul „cioroi”.
Scuză-mă
Dar
Nu a văzut lumea destule atrocități
De la divizare la segregare rasială
De la holocausturi la genociduri
Pământul se scufundă în sângele omenirii
Familii întregi șterse cu tot cu părinți și copii.
Te provoc să comunici
Data viitoare când simți să urăști
Pornește o conversație despre lucruri în comun
Petrece timp văzând viața prin ochii lor
Și s-ar putea chiar să-i simpatizezi.
Scuză-mă
Nu sunt perfect dar asta e ce cred.
Pardon me
I’m not perfect nor do I claim to be
but the last thing you can call me is your enemy
And I know it shocks thee
When these strings of letters roll off my tongue so eloquently
Pardon me
But
I fail to see how you can claim to be afraid of me
The truth is you’re afraid to see
Reality in all it’s simplicity
You allow your mind to be imprisoned by your ignorance
Not knowing why you started hating in the first instance
You say you’re driven by patriotism and loyalty
Pardon me
But
Don’t you see
This country was built by people like you and me
Yes the level of pigment in our skin may differ
The way we pray may differ
Even the way we say hey may differ
Please tell me why this means we have to hate each other
If I cut my skin and you cut yours
Won’t the same colored blood cover the gauze
Let me paint a scene
A young child is told by his father not to hang with the darkies
Pakis or Iraqis because’son they do nothing for us’
Not knowing that it’s a black man drives his son’s school bus
And Mrs. Ahmed is the one who marks his school books
But remember son they do nothing for us
Today society is filled with such animosity
Yet we’re told we’re moving to an era collaboration and technology
I remember when an AI bot was put on twitter
It took less than a day for it to use the word nigger
Pardon me
But
Hasn’t this world seen enough atrocities
From partitions to apartheid’s
Holocausts to genocides
The earth is drenched in the blood of its inhabitants
Whole families wiped out parents and infants
I challenge you to communicate
The next time you see someone you feel the need to hate
Start a conversation find things to which you relate
Take some time to see life through their eyes
And you never know you may just sympathize
Pardon me.
For I am not perfect this is just what I believe
Lukhmann Ali