Prin termenul ‘’muzeu’’ înțelegem o instituție, aflată în serviciul societății , deschisă publicului care are ca scop păstrarea, identificarea și catalogarea diverselor obiecte , artefacte ce reprezintă interes științific, istoric, artistic, etc. În schimb , Muzeul Etnografic al orașului Piatra Neamț nu este un muzeu obișnuit, ocupat strict de educația vizitatorilor, ci este un loc de relaxare în care te cunoști pe ține însuți alături de întreaga poveste a fiecărei camere ce vorbește fără viu grai.
La intrarea în muzeu ne întâmpină veșminte tradiționale, frumos colorate și cu bun gust. Interiorul țărănesc marchează secolul 19 când familiile erau numeroase și o ladă de zestre însemna chiar un istoric despre fata ce urma să devină mamă și soție.
Anul Nou Agricol reprezenta pentru țărani succesul muncii lor agricole cu ajutorul Mucenicilor (9 martie) , aratului și plugului . De Paști erau prezente ouă roșii, pasca, mielul însoțite de un post aspru. Sărbătorile nu erau tratate cu superficialitate. Era pace sufletească cu sentimentul de bine că suntem creștini.
Vara și toamna aduceau sărbătoarea de Sânziene (24 iunie) care reprezenta venirea verii și primul cosit în regiunile de munte și începerea recoltării paioaselor. Ziua Crucii (14 septembrie) marca venirea anotimpului de toamnă , culegerea viilor , nucilor, umplerea hambarelor , etc. Aprovizionarea pentru iarnă era foarte bine pusă la punct pentru a nu avea lipsuri în iarna rece ce va veni.
Iarna femeile țeseau pentru zestrea fetei la războiul de țesut cu gusturi rafinate și muncă desăvârșită. Se respectau toate obiceiurile de iarnă precum mersul la colindat , Vicleimul sau Irazii, etc. Neculai Popă (1919-2010) din Târpești comuna Petricani a fost unul dintre cei mai cunoscuți creatori de măști populare din acea regiune și a transformat această îndeletnicire într-o adevărată artă.
Cu atâta muncă agricolă nici casa țăranilor nu era mai prejos. Cuptorul și vatra erau folosite atât pentru preparatul mâncării cât și pentru dormit. Patul era făcut din scândură cu picioare înfipte în pământ și cel mai frumos covor era așezat în fața acestuia iar cel mai frumos prosop era așezat la icoana nelipsită din orice casă.
Cu aceste obiceiuri , lucruri bine fixate cu rânduială oferită din fiecare generație ne rămâne de înțeles că Muzeul de Etnografie al orașului nostru este manifestat de simboluri care transmit tradiții, origini și într-adevăr al nostru pământ.
Andreea Corugă